Latimea contrafortului va fi folosita pe fatadele laterale pentru desfasurarea unor teme carora ctitorul picturii se pare ca dorit sa le dea o impotanta deosebita: pe contrafortul de sud Viata Sfantului Nicolae, viata Sfantului Ioan cel Nou si supradimensionat Sfantul Gheorghe omorind balaurul, iar pe cel de nord, compozitia continua verticala a vamilor vazduhului, teme eshatlogica aparuta in mediile calugaresti. Pe restul peretilor exteriori, ordonanta iconografica isi urmeza firul traditional: Arborele lui Ieseu, in regisru vertical de filosofi alaturat – pe fatada de sud, Cinurile pe abside, Acatistul Maicii Domnului, Viata Sfantului Antonie cel Mare, Facerea – pe fatada nord.

Doua elemente se disting in aceasta ordonanta – mai intai elementul antiotoman, reprezentat de teme Sfantuli luptator Gheorghe, de aceea a Vietii Sfantului Ioan cel Nou, care, martirizat de tatari la Cetatea Alba fusese adus la Suceava de Alexandru cel Bun devenise un fel de erou national a luptei impotriva necredinciosilor, si binecunoscutul ansamblu al Acatistului Maicii Domnului. Cel de-al doilea element de “limbaj artistic” este acel al trditiei calugaresti si pustnicesti, mostenire a lui Daniil Sihastru si legata in imaginatia contemporanilor de primul, aceasta parte a clerului aparand, in vremea Sfantului Stefan si a urmasilor lui directi, drept princpalii agitatori la rezistenta impotriva dominatiei straine.

Acest element este reprezentat de temele vietii Sfantului Nicolae, de aceea a vietii Sfantului Antonie, unul dintre intemeietorii calugariei orientale, si de aceea a vamilor vazduhului, de fapt glorificarea vietii pure, a sihastrilor Interiorul urmeaza aceeasi ordonanta traditionala. Fara indoiala, cercetarea erudita a distins mai multe straturi de pictura: cel original, pastra in naos, dar cu portretul votiv poate refacut in vremea lui Sf. Stafan cel Mare, apoi pronaosul pictat, in 1550, cu spijinul mitropolitului Grigore Rosca. In general, ordonanta traditionala nu prezinta deosebite particularitati. Doar in pridvor, ordonanta sinaxarului, impartita in serii continue de mici scene, are mai mult decat oriunde caracter de benzi desenate.

La Voronet, ca si in alte parti, pictura are, insa, in afara calitatii de expresie a unei ideologii si pe aceea de marturie a unei nesecate curiozitati si a unei vii observatii a realitatii inconjuratoare de catre artist: costume, arme, ustensile, chiar arhitecturi si peisaje, reproduc realitatea, viata pe care pictorii au cunoscut-o si pe care au redat-o cu un pitoresc si cu o verva neintrecute.

Intre paticularitatile acestor reprezentari sunt si unele deosebit de semnificative. Au fost inca de mult semnalate in acest sens expesiile caricaturale ale diavolilor – fapt de natura sa puna problema viziunii romanesti despre infernsi in general a mitologiei eshatologice a romanilor in care diavolii cei caraghiosi ai Voronetului se inrudesc – peste veacuri, ar destul de apropiat – cu ceilalti diavoli prosti, din Danila Prepeleac si din Ivan Turbinca, ai lui Creanga. S-a observat mai putin insa ca inscriptiile desemnand pe pacatosii din iad sunt in “romaneste”, iar nu in slavona cum sunt toate celelalte.

In afara arhitecturii – clasice, cu planul relativ simplu, treflat, fara camera mormintelor si cu sistemul de oltire in care apar, traditional arcele piezise – si a picturii cu valentele expresive majore mentionate mai sus, Voronetul pastreaza si o insemnata zestre de mobilier: strane, policandre de lemn, catapeteasma. Este unul dintre cele mai interesante exemplare de mobilier in care traditia artei lemnului se impleeste cu elemente de stil goic, totul conditionat de programul intrunind functionalitatea impusa de laasul e cult cu elemente de traditie bizantina . Pustiit , dezafectat, ars in decursul vremurlor, Voronetul si-a vazut comorile risipite. Unele dintre odoare se intalnesc inca in colectiile si muzee – Putna, la Muzeul de Arta al Romaniei, in biblioteci de mare renume.

Calitatea artistica a arhitecturii si picturii, legenda care-l invaluie, traditia sihastrului Daniil si probabil, si reminisenta intelesurilor deosebite ale decorului pictat au facut din Voronet un adevarat simbol al Mldovei medievale si monumentul el mai reprezentativ al artei moldovenesti feudale.

In adevar, in apropierea actualei manastiri, se mai pot inca vedea ruinele aceleia pe care un act din vremea lui Alexandru cel Bun – 1410 – o pomeneste ca fiind nou zidita. Este interesant de observat ca acelasi lucru se repeta si la Probota si la Humor, dupa cum este posibil ca si la Putna sa fie existat un asezamant mai vechi decat biserica Sfantului Stefan cel Mare iar la Neamt si Bistrita este sigur ca inainte de cele care se vad astazi au fost inaltate alte monumente.

Fara indoiala, nu era o predilectie ciudata a domnului de restaura sau innoi vechile locasuri si nici nu trebuie pusa aceasta actiune exclusiv pe seama traditiei, conservator pastrata in cercurile bisericesti. Bogatele danii, constructiile importante , caracterul fastuos,rafinat al constructiilor si al decoratiilor lor, toate aceste lucrari arata ca, departe de a fi doar sediul unor colectivitati departate de viata tarii, manastirile acestea aveau o anumita importanta sociala, se integrau in sistemul de organizare economica, sociala, politica, si chiar militara a Moldovei.

In general, aceste locasuri sunt situate intradevar in zone izolate – in regiuni de munte sau in mijlocul padurilor – de multe ori la capatul unor poteci care duc spre principalele pasuri din Carpatii rasariteni. Dotate cu averi importante fortificate, pastrand importante comori artistice – pretioase nu numai prin mestesugul cu care sunt lucrate, ci si prin materialele din care sunt facute – avand o amenajare interioara in care se poate descifra o complexitate de functii – caci daca biserica ramane cel mai important edificiu nu trebuie neglijate nici casele domnesti, nici egumeniile care imbina salile de adunare cu beciurile pentru rezerve, nici trapezele monumentale – manastirile aveau un rol important in ecologia tarii si in organizarea expoatarii resurselor inca virgine din zonele mai putin locuite, si in acelasi timp si functia militara de posturi de paza la accesele secundare care nu erau strajuite de cetati.

Mai mult decat atat, tabloul votiv il infatisaza pe acesta din urma,in picioare,dupa cum se cuvenea, condus de Fecioara Maria, oferind biserica lui Hristos, in timp ce ctitorul real este infatisat doar in camera mormintelor, in genunchi, oferind la randul sau biserica Mantuitorului. Mormantul insusi al ctitorului se afla in camera mormintelor, incapere pec   care n-o aflam de obicei decat la manastirile ctitorii domnesti si folosite numai de familiile domnitoare.Biserica desi se conformeaza planului obisnuit in vremea lui Petru Rares nu are turla, particularitate caracteristica pentru bisericile paracliselor bisericesti, sau servind drept lacasuri de cult unor comunitati – orase sau sate – in timp ce manastirile domnesti si bisericile domnesti au totdeauna o turla pe naos.

Valoarea artistica a acestora este comparata de istoricii de arta cu operele murale ale bisericilor San Marco din Venetia sau ale celei din Orvietto. Caracterul uman, puterea de expresie si nobletea figurilor atrag admiratia unanima, fiecare turist venit aici fiind fermecat de prospetimea originala a culorilor frescelor care au strabatut intemperiile aproape o jumatate de mileniu.

Secretul vechilor maestri moldoveni ce preparau culorile si procedeele care au asigurat picturilor o rezistenta incredibila, a ramas pâna astazi necunoscut. Un adevarat pelerinaj de turitti, arhitecti, critici de arta si fotografi din toata lumea se îndreapta spre aceste capodopere, a caror valoare artistica este unica în lume.

Chilia lui Daniil Sihastru - Legenda spune ca domnitorul Stefan cel Mare se sfatuia adesea cu sihastrul Daniil.

Raraul este un fel de simbol turistic al Bucovinei despre care Geo Bogza scria: “În alte locuri pot fi munti mult mai mari sau fluvii mai puternice, marea sau oceanul, aici Raraul reprezinta dimensiunea fundamentala a lumii, latura cosmica a vietii si a istoriei”.

Cheile Moara Dracului - rezervatie geologico-morfologica din Muntii Rarau, impresionanta prin înaltimea peretilor. Pietrele Doamnei – în mijlocul frumoaselor privelisti ale Raraului se înalta spectaculos si enigmatic aceste “turnuri gotice” formate din calcare apline. Peisajul salbatic, formele bizare ale stâncilor au învaluit aceste locuri în aburul misterios al legendelor. Înalte de 70 m, Pietrele Doamnei se afla la 1634 m altitudine, la mica distanta de cabana Rarau. Împreuna cu zona înconjuratoare formeaza o rezervatie complexa (890 ha) care atrage an de an numeroti iubitori ai naturii.

Codrul secular de la Slatioara - rezervatie forestiera pe versantul de est al Masivului Rarau, (între 800 ti 1320 m altitudine), unul dintre cei mai vechi din România si din Europa, unele exemplare atingând o vechime de 350-400 ani.
Principalele specii arborescente sunt molidul, bradul, fagul.

Padurea Valea Putnei - rezervatie forestiera, sub vârful Giumalau, cu fauna bogata.